In memoriam prof. Randy Pausch (1960-2008)

Pioner al lumilor virtuale in educatie, mentor al atator generatii de studenti de la Carnegie Mellon, colaborator Google, prof. Randy Pausch, s-a stins in 25 iulie, dupa o suferinta indelungata.

Va invit sa urmariti ultimul sau discurs. Desi dureaza mai mult de o ora va asigur ca fiecare minut este o lectie de viata.



Transcrierea discursului poate fi urmarita aici.

Ultima sa aparitie surprinzatoare, la ceremonia de absolvire din mai 2008:



Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ultima saptamana de scoala. Vine sesiunea!

Si de abia astept, fiindca sunt grozav de obosita. Am colocviu cu studentii saptamana aceasta. Si dupa aceea liber! Adica ma pot ocupa de restantele acumulate in timpul semestrului I: articole de scris, cursuri de finalizat, proiecte de urmarit etc. etc.

Mai am 4 grupe de evaluat si am incheiat socotelile. Pana acum, din cele 10 grupe, una mi-a atras in mod deosebit atentia. Grupa3 , a anului I Psihologie, caci despre ea este vorba, a fost cea mai activa. In plus, studentii s-au comportat ca adevarati colegi, ajutandu-se intre ei, comunicand, colaborand. Si totul intr-o atmosfera relaxanta.
Astazi vine insa la evaluare grupa 6, cea mai sugubeata dintre toate! la care am intrat cu drag la ore. Unii carcotasi, altii sceptici, dar cu totii de viata.

Cea mai dinamica ca si activitate didactica a fost insa grupa 4.

Tuturor studentilor insa le multumesc pentru colaborare, seriozitate, responsabilitate si implicare!

Perle studentesti

Tot am vrut sa scriu despre eseurile si referatele intocmite de studenti, despre problema plagiatului in randul tinerilor, a scrierii incorecte (enorm de multe greseli) etc. Dar, mai ales, imi propusesem sa imi "centralizez" perlele lor intr-un document pe care sa-l postez ulterior. Am tot amanat, prinsa cu alte treburi. Insa, azi dimineata nu am mai rezistat!

Prima mea zi de UVT

Am gasit o poza despre prima mea zi in universitate. 1 iulie 1995 a marcat destinul meu universitar. Aveam biroul la etajul II, chiar deasupra intrarii principale. Intre timp, "m-am mutat" la parter, cu vederea spre gunoaiele universitatii. Hmm... ar trebui oare sa insemne asta ceva?

Duc dorul acelor vremi.

Tag Technorati: Capsula Timpului

De ce e asa de greu sa comunici?

De cand a inceput scoala am constatat ca nu mai am timp. Nu sa scriu in blog ci sa citesc blogurile pe care le urmaresc. Azi am avut 8 ore incontinuu, cu studenti tineri si foarte galagiosi. Cand sunt entuziasmati de lucrurile noi pe care le invata isi manifesta bucuria foarte zgomotos. Iar pe mine ma doare capul. Si ca durerea sa fie mai acuta, unul dintre colegii mei de la Catedra de Sociologie mi-a povestit de conferintele de sociologie de la Oradea si Brasov, care vor avea loc curand.

Bineinteles ca informatia am aflat-o cand termenul de inscriere a expirat. Nu stiu cum este in alte medii universitare, dar la noi in facultate astfel de evenimente nu se comunica. Sunt secrete!! Nu care cumva sa stie si colegul sau colega si sa participe si el (sau ea). Si ma enervez numai la gandul ca suntem un mediu academic care prin definitie trebuie sa fie unul altruist si deschis.

M-am uitat pe paginile web ale colegilor. In afara de CV-ul clasic, foarte putini au si alte trimiteri catre legaturi de interes sa zicem. De bloguri nu are rost sa mai vorbim. Si cand te gandesti cata splendoare ne-a adus Internetul in munca la catedra. Totul e sa vrei. Totul e sa comunici.