Despre bloguri in Revista de Informatica Economica
Despre cibermarketing si bloguri scrie un colectiv coordonat de profesorul Ion Rosca. Frapant mi s-au parut datele statistice mentionate in articol, situate la nivelul anilor 99-2000! De fapt, toate referintele bibliografice sunt de acum 6 ani.
Un articol scris in urma unei documentari de cateva ore; dar este un articol bifat, important in CV-ul personalor respective. Nici nu au avut curiozitatea macar sa vada daca exista bloguri romanesti.
Ce conteaza o activitate online de ani de zile, tehnici noi incercate cu sute de studenti, poate dinamizarea unor comunitati online - NIMIC pentru portofoliul nostru oficial.
Asta insa nu trebuie sa ne faca sa ne oprim - nici pe departe.
Eu m-am obisnuit sa fiu privita ca o ciudata, sa-i vad pe profesori satui ca de ani de zile am cate peste 10 studenti la diploma care au teme legate de bloguri, RSS, podcasturi, comunitati. Ca lucrarea mea de doctorat pe eLearning este privita ca tolerata intr-o facultate de calculatoare - super apreciata insa a fost cea prezentata ca proiect e un coleg, despre feromonii albinelor.
mahnirea pe care o simt in fiecare zi cand ma duc la cursuri si incerc sa discut cu colegii mei de noile tehnologii este greu de nuantat in cuvintele potrivite. Un singur coleg a fost intr-adevar incantat cand i-am povestit de del.icio.us si (si mai incantat) cand am discutat cateva zile mai tarziu.
Din pacate, situatia descrisa de tine este si manusa perfecta pentru multe alte spatii academice. Facultatea unde predau se inscrie in arealul stiintelor sociale si de aici, poate, reticenta cu care sunt privite noile tehnologii, desi, din punctul meu de vedere, tocmai Web 2.0 este cel care ar trebui sa fie imbratisat de majoritatea dintre noi.
Cand vom simti un vant al schimbarii? Nu stiu. Ceea ce stiu este ca sunt dornica de un tsunami web 2.0 in mediul universitar.
Gabriela,
ReplyDeleteUn articol scris in urma unei documentari de cateva ore; dar este un articol bifat, important in CV-ul personalor respective. Nici nu au avut curiozitatea macar sa vada daca exista bloguri romanesti.
Ce conteaza o activitate online de ani de zile, tehnici noi incercate cu sute de studenti, poate dinamizarea unor comunitati online - NIMIC pentru portofoliul nostru oficial.
Asta insa nu trebuie sa ne faca sa ne oprim - nici pe departe.
Eu m-am obisnuit sa fiu privita ca o ciudata, sa-i vad pe profesori satui ca de ani de zile am cate peste 10 studenti la diploma care au teme legate de bloguri, RSS, podcasturi, comunitati. Ca lucrarea mea de doctorat pe eLearning este privita ca tolerata intr-o facultate de calculatoare - super apreciata insa a fost cea prezentata ca proiect e un coleg, despre feromonii albinelor.
Carmen
Carmen,
ReplyDeletemahnirea pe care o simt in fiecare zi cand ma duc la cursuri si incerc sa discut cu colegii mei de noile tehnologii este greu de nuantat in cuvintele potrivite. Un singur coleg a fost intr-adevar incantat cand i-am povestit de del.icio.us si (si mai incantat) cand am discutat cateva zile mai tarziu.
Din pacate, situatia descrisa de tine este si manusa perfecta pentru multe alte spatii academice. Facultatea unde predau se inscrie in arealul stiintelor sociale si de aici, poate, reticenta cu care sunt privite noile tehnologii, desi, din punctul meu de vedere, tocmai Web 2.0 este cel care ar trebui sa fie imbratisat de majoritatea dintre noi.
Cand vom simti un vant al schimbarii? Nu stiu. Ceea ce stiu este ca sunt dornica de un tsunami web 2.0 in mediul universitar.