Frustrari de blogger?

Nu am gasit alt titlu, pentru ca nu ma pot numi blogger. Poate unul cu juma' de norma. Fiindca nu am timpul necesar scrierii. In plus, am atatea altele cu care trebuie sa tin pasul, incat uneori ma intreb daca nu ne era cumva mai bine fara calculatoare.

M-am saturat sa tot aflu de ceva nou. Un ceva care iti dai seama ca iti foloseste, ca le-ar folosi si studentilor dar ca tu nu il stapanesti si trebuie sa te pui cu burta pe carte ca sa tii pasul.
Acum, de exemplu, am de corectat peste 150 de eseuri (oare cine m-a pus sa le dau?) pe o tema despre Internet si noile frontiere, cu accent pe relatiile umane. Si am constatat cu stupoare ca din 17, cate am reusit pana acum sa corectez, 5 sunt copiate mot-a-mot (am gasit recent un material de Mihai Jaboleanu, am sa revin intr-un post ulterior). Ce ne facem cu plagiarismul? Nu stiu. Poate in prima luna de scoala studentii ar trebui invatati si cum sa scrie, nu numai cum sa caute informatii. Si cine ar trebui sa faca asta?

Ma revolt ca nu pot sa predau ceea ce doresc in situatia cand nu am decat 2 ore de seminar (pardon de laborator) si nu am curs. Degeaba pun la bibliografie recomandari pe care studentul trebuie sa le parcurga, pentru ca nu o face. Este o situatie foarte neplacuta si pentru mine si pentru ei. Studentii nu citesc (sau daca da, numarul lor este extrem de mic). Pe de alta parte, mie imi e lehamite de tonele de noi informatii pe care trebuie sa le "ingurcitez" dimineata, la pranz si seara.

Si parca nu mai stiu sa imi gestionez timpul. Citesc pe fuga din Bloglines, in diagonala, in cruci, si as vrea sa citesc tot. Dar nu am timp. iar bla-blaurile cum "nu este adevarat ca nu poti sa iti faci timp" asta si sunt: bla-blauri. Pe mine ma doboara lipsa de timp. Nu am masina, circul cu mijloacele de transport in comun. Nu am ajutor la menajul din casa. Sunt gurmanda desi nu imi place sa gatesc. Dar trebuie. Si nici nu am alta slujba. Poate voi gasi vreodata reteta magica de a fi informata, fara a-mi neglija obligatiile familiale.