Despre microblogging

Bloggingul / microbloggingul sunt concepte pe care le folosesc foarte mulţi, dar le înţeleg extrem de puţini.

Microbloggingul face parte din această înşelătoare categorie de noţiuni / termeni, care lasă impresia că ştii dintotdeauna despre ce este vorba, fără însă a-i putea da o definiţie exhaustivă.

În modul cel mai simplu spus, microbloggingul este o tehnologie Web 2.0 colaborativa despre care puteti citi pe larg in ultimele insemnari din eLearning blog, cu trimiteri in special catre Twitter si, recenta aplicatie dezvoltata de TimSoft: Cirip (vezi si lucrarea pentru eLSE2008).

Aplicat în domeniul educaţiei, microbloggingul (mb) prin aplicaţii ca Twitter, Pownce, Jaiku sau Tumblr, a devenit, în mai puţin de doi ani, cam primul cuvânt asociat cu comunicarea a/sincronă Web2.0 şi cam ultimul pe care actorii educaţionali îl iau în considerare. Astfel, majoritatea cred că este suficient să urmeze recomandările din bloguri şi să-ţi spună (ca prieten, coleg, cunoştinţă, mentor etc.): „Ce faci acum?” (What are you doing?), „Conversaţiile tale” (Your conversation). Nimic mai greşit.
Si atunci care ar fi posibilele utilizari pedagogice ale acestor aplicatii?

• Explorarea atât în cadre formale cât şi informale. Utilizate în cadrul unui curs, aplicaţiile de microblogging oferă studenţilor oportunitatea de a discuta / exersa diferite tipuri de discurs online (voce, scop, audienţă), de a-şi organiza ideile, reflecţiile, promovează descoperirea prin serendipitate etc. Având încorporate în mediul instrucţional o componentă socială şi de grup devenim mai umani, mai politicoşi, mai disponibili şi vizibili pentru activităţi sociale.
• Crearea de comunităţi educaţionale bazate pe principiile metodologiei comunicative: „twitereala”/ „ciripeala” la cursuri sau în afara lor are loc, la urma urmei, într-un mediu dinamic de învăţare (vorbim de învăţare socială - social learning).
• Mediu virtual colaborativ. Mb romovează scrierea ca o activitate plăcută, întăresc competenţele de exprimare scrisă ale studenţilor, cele pentru lectură, oferă studenţilor şansa să parcurgă calea de la scrierea personală spre scrierea publică (evocare, realizare a sensului, reflecţie).
• Exprimarea reacţiei cititorilor: studenţii pot folosi posturile pentru a trimite întrebări şi observaţii grupului / a primi răspunsuri în timp ce desfăşoară activităţi în clasă.
• Facilitarea creării grupurilor interactive şi multidisciplinare prin colaborarea între şcoli, ţări (de exemplu studenţii pot posta în timp real - via mobil - exemple despre ceea ce se întâmplă la curs).
• În managementul de proiecte ca instrumente de cooperare şi colaborare (datorită postării de însemnări şi prin email şi abonării prin RSS). Deşi sunt folosite ca sinonime, cooperarea se referă la roluri şi diviziunea sarcinii, semnifică împărţirea responsabilităţilor legate de o anumită activitate între participanţi, în timp ce colaborarea presupune lucrul în comun a participanţilor, este o activitate coordonată, sincronă, care constituie rezultatul unui efort continuu de a construi şi menţine o concepţie partajată asupra unei probleme. Astfel, prin microbloggging se crează cadrul necesar ca o colaborare efectivă să furnizeze un anumit grad de învăţare conceptuală.
• Instrument pentru evaluarea opiniilor. Folosite în mediul academic aplicaţiile de microblogging dezvoltă, stimulează interacţiunile pe un anumit subiect, permiţând exprimarea ideilor şi sentimentelor în raport cu o situaţie sau experienţă reală de viaţă.
• O platformă viabilă pentru metacogniţie (practica gândirii şi reflecţiei despre propria învăţare, cunoaştere): un mod de a gândi despre propriul mod de a gândi / învăţa / înţelege.
• Suport pentru conferinţe sau alte manifestări (sesiuni de informare, ateliere de lucru). Mb sunt o modalitate foarte simplă pentru participanţii la un eveniment ştiinţific să împărtăşească gânduri despre o sesiune anume şi activităţile care au loc în timpul acesteia, fiind astfel util pentru cei care nu pot participa. Ele lucrează foarte bine în conjuncţie cu dialogurile „subterane” (în sensul de confidenţiale, neîmpărtăşite audienţei etc.). Mai mult se transformă în platforme aproape ideale de a organiza, a da actualizări rapide şi a indica resursele citate în timpul desfăşurării manifestărilor care altfel „se pierd”.
• Convergenţa cunoaşterii (aproape întreaga edublogosferă este conectată via Twitter, unii dintre actorii educaţionali practicându-l extrem de natural). Învăţământul superior în mod special foloseşte această tehnologie ca pe un fond de cunoştinţe comun (pentru referinţe bibliografice / în cercetare, pentru a se trimite / a face schimb de informaţii importante în timp foarte scurt etc.).
• Facilitarea claselor virtuale de discuţii folosind @nume_utilizator. Sintaxa directează însemnarea la destinatarul indicat dar toată lumea poate să-l vadă.
• Crearea de experienţe de învăţare în grup: actorii educaţionali contribuie şi negociază în construirea cunoaşterii. Astfel învăţarea nu mai este privită doar ca proces de transfer al expertizei de la tutore la cursant, ci ca proces de asociere a construcţiilor cunoştinţelor în timpul interacţiunii cu ceilalţi participanţi ai grupului la o anumită activitate. Mai mult, se poate exersa şi capacitatea de decizie şi de iniţiativă într-un cadru susţinut de multe elemente de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă etc.
• Aplicaţiile de microblogging facilitează crearea unei reţele personale de învăţare în edublogosferă: Pe de o parte oferă profesorilor oportunităţi şi soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii procesului de instruire, sprijin din partea colegilor, recunoaştere academică, compatibilitate cu dinamica contextuală existentă etc.
• Explorarea limbajului colocvial. Permit externalizarea lingvistică a dispoziţiei de cunoaştere a utilizatorilor în mesaje scurte, clare şi cuprinzătoare. De altfel, restricţia de 140-200 de caractere impune dezvoltarea unor deprinderi bune de comunicare.
• Servicii de referinţe (în biblioteci). Oamenii pot să „urmărească” un cont de twitter de exemplu, pentru a afla despre evenimentele bibliotecii, noi apariţii editoriale, pot rezerva cărţi, participa la lansări de carte etc.
• Păstrarea identităţii de blog. Pentru actorii educaţionali care au un blog, deschiderea unui cont de mb, oferă posibilitatea întreţinerii unui jurnal online „curat”, adică lipsit de însemnări care ar sustrage cititorii de la subiectul principal al blogului.
• ş.a.m.d.

(extras din articolul despre microblogging scris impreuna cu Carmen Holotescu, 2008)