[photo credit]Cei mai tineri probabil ca nu stiu ce este acest carton. E o cartela perforata, dinozaurul unitatilor de stocare actuale. Am folosit "cu succes" mii de astfel de cartele in liceu si apoi in primii ani de studentie si munca. Mi-aduc aminte de o intamplare anume cand aveam de "rulat" un program scris in Fortran 77 pe un minicalculator B22 (care avea consola nu monitor) cu 25 de cutii de cartele (1 cutie avea cam 2-300 de astfel de bucati). Aproape de final, nu mai retin decat ca mai aveam vreo 2-3 cutii cel mult de "lecturat", se stricase cititorul de cartele si trebuia sa o iau de la capat. Si uite asa mi s-a dus o noapte de munca (am mai prins schimbul 3 la Centrul Teritorial de Calcul).
Si am devenit nostalgica, mai ales ascultandu-l pe Don Tapscott (va apare in curand si partea a doua a cartii sale "Growing Up Digital" - de-abia o astept). Eu sunt un produs baby boomer iar copiii mei sunt digital natives. Iar tehnologia pentru ei inseamna totul insa pentru mine ca dascal este doar un instrument. Noi avem nevoie sa intelegem ca pentru un invatamant de calitate trebuie sa ne inducem o schimbare de atitudine, sa ne reinnoim instrumentele psihopedagogice, sa ne centram pe studenti, sa fim actori educationali si nu auxiliari ai sistemului de invatamant, sa colaboram cu colegii nostri, sa fim altruisti.
De citit doua posturi scrise de Vicky Davis si Britt Watwood, din postul ultimului inserand aici un mare adevar:
In order to teach it, we have to do it. How can we teach this to kids, how can we model it, if we aren’t literate ourselves? You need to experience this, you need to explore right along with your students. You need to experience the tools they’ll be using in the 21st century, developing your own networks in parallel with your students. You need to demonstrate continual learning, lifelong learning – for your students, or you will continue to teach your students how to be successful in an age that no longer exists.
If a teacher today is not technologically literate - and is unwilling to make the effort to learn more - it’s equivalent to a teacher 30 years ago who didn’t know how to read and write.
Si eu am fost in Arcadia. : )ITC mon amour. Am prins cartelele perforate, erau ideale pentru a scrie pe spatele lor tot felul de idei si a le ordona pe culori. Mai am si acum. Am prins discurile MD si RD de 25 si 50 MB si a caror unitati de citire erau cat o masina de spalat. Multumim Gabi pentru poza, este o ancora ideala pentru acele vremuri. : )) Erau vremuri in care timpul curgea altfel. Imi amintesc ca atunci cand la ITC se nastea o discutie pe o tema ea putea sa dureze si trei ore nu se stresa nimeni ca nu e timp. ITC la 40 de ani http://www.cultinform.ro/istoria29.htm
ReplyDelete