Sau despre ce anume si cum trebuie sa le predam studentilor?
In activitatile mele didactice mai nou folosesc tehnologii si aplicatii Web 2.0. Astfel, atat ca sistem de management al continutului dar si ca platforma virtuala de invatare, anul trecut am initiat un spatiu de lucru cu studentii pe wikispaces (un wiki cu multiple facilitati pentru sectorul educational) iar anul acesta pe Ning (retea sociala on-line). Intrebarea (de fapt mai mult retorica) care mi-a fost adresata ieri: cat de bine este sa predam studentilor cu retele sociale sau cu wiki, despre bloguri, RSS sau sisteme de bookmarking, in contextul in care multi dintre ei nu sunt alfabetizati digital? necesita un raspuns. Dar CARE?.
Mai mult, este oare bine sa urmarim dezvoltarea de deprinderi Web 2.0 sau trebuie sa insistam doar pe acele competente si abilitati care privesc tehnoredactarea computerizata, navigarea si cautarea pe Web cu motoare de cautare, comunicarea electronica, prezentari PowerPoint si, eventual, notiuni de calcul tabelar si ceva statistica?
Problema, delicata prin natura ei (Ce facem? alfabetizare TIC? alfabetizare informationala? sau pregatim studentii pentru a "supravietui" pe piata muncii?) este foarte provocatoare. Web 2.0, asa cum il cunoastem acum, mereu beta si agasant prin paleta prea larga de oportunitati educationale, ofera noi instrumente de predare care modifica aproape radical modul in care am invatat sa le folosim pentru dezvoltarea personala. Practic, nu numai ca ne ajuta sa facem ceva, ci modifica ceea ce facem. Este adevarat ca nu ne putem baza in intregime ca solutiile sa ne fie oferite de Webul semantic dar, deocamdata, traim in era Web 2.0 si, sincer, nu ne prea vad ca educatori prea mult timp cantonati in structurile rigide de predare de pana acum. Cat mai poate dura aceasta stare de refuz la schimbare? Pana si fostul presedinte al Romaniei si-a facut blog!
Dar sa revin: Cat din ceea ce le predam studentilor este ceea ce trebuie? Si, de fapt ce este acest "CE TREBUIE"?
Recent , minireportajul de la PROTV despre deficitul sistemului de invatamant romanesc la capitolul practica a tras un semnal de alarma. Nu vreau sa fiu un astfel de dascal, ci unul de "scoala noua"! Dar pentru aceasta cred ca e important ca, in primul rand, sa ne acceptam accentul de emigrant in lumea digitala a mileniului III (asa cum spune Mark Prensky) si apoi ca schimbarea sa vina de jos in sus, astfel incat sistemul preuniversitar "sa ne ofere" studenti cu e-competente de baza iar noi sa-i pregatim efectiv si eficient pentru viitoarea lor profesie.
hmmm... problema e ca toti dascalii incearca sa impuna o modalitate de acces la informatie, unii din cele clasice si altii din cele moderne.
ReplyDeleteEu zic ca studentului trebuie sa i se ofere oportunitatea de-a alege cum vrea sa primeasca informatia, sa o extraga cum i se pare lui mai comod si mai la indemana. Nu toti iubesc internetul, nu toti iubesc bibliotecile, cursurile la xerox... PPT-urile...
Eu cred ca orice dascal caruia ii pasa de studentii lui si de viitorul lor trebuie sa le impuna folosirea tool-urilor web 2.0. Unul din profesorii ne-a obligat sa prezentam lucrarile in HTML simplu ceea ce mi s-a parut ingrozitor de greu, plus ca mi se parea ca arata sinistru. Dupa un semestru mi se pare ca .doc-urile arata groaznic si as vrea sa le prezint pe toate in HTML.
ReplyDeleteE foarte greu sa invingi inertia dar eu zic ca merita mai ales cand vine vorba de folosirea Internetului. Posibilitatile de folosire sunt atat de vaste si ignoranta neutilizatorilor e atat de mare...
Ca dascali avem menirea sa nu "impunem" o modalitate de acces sau alta la informatie ci sa "oferim" informatii si cunostinte. In multiple variante, din care studentul poate alege.
ReplyDeleteInsa, ca profesori ce predam discipline de IT&C, in mileniul III, este inacceptabil sa nu ne folosim macar de fisiere PPT! Sau, la fel ca in materialul filmat de PROTV la unele discipline de la ASE, dictam cursuri de HTML?