Cei 7 ani de acasa ...

Parafrazez scriitorul copilariei mele: Nu stiu altii cum sunt dar eu sunt deja sictirita de atatea posturi pe bloguri sau microbloguri in care fiecare stie ce e mai bine pentru tine (a se citi printre randuri). In mare sunt trei chestiuni care ma deranjeaza, pe mine un umil utilizator de rand de Internet:

• Daca ai o initiativa in mediul online (a se intelege lansezi un site, o aplicatie etc.) cei care "iti erau amici pana mai ieri" te uita si te evita sistematic.
• Daca reusesti sa o faci si bine, incep criticile si indicatiile si "las ca stiu eu ce e mai bine", ajungi sa nu mai poti respira de aerele de sclifoseala digitala pe care esti nevoit sa le suporti pe un blog sau altul.
• Daca nu faci nimic e si mai rau: cum de-ti permiti sa somezi cand , doar te stie lumea, de "destept"?

Poate randurile de mai sus sunt cam de pe maidanul din spatele casei dar, sincer, nu v-ati plictisit de bisericute? A trecut demult vremea cand scriam in "oracole" la scoala, doar ne mandrim ca avem o anumita varsta la care STIM: ce vrem, ce dorim. cum sa vorbim dar, mai ales, cum sa ne comportam. Fiindca, la urma urmei, despre asta este vorba: am cam uitat de cei 7 ani de acasa. Fiindca a fii altruist este cam mult pentru mediul online romanesc. Ma uit cu jind la colegii mei de breasla din State, Australia, Germania, Belgia, Franta, Argentina, Chile sau Brazilia, cum STIU sa se implice reciproc in activitatile lor pentru a progresa impreuna.

Ar mai fi multe de spus dar mi-e ca sunt prea suparata. Va supun atentiei un post despre un posibil cod de bune practici pe microbloguri, care vorbeste despre ce ar trebui sa ne guverneze intr-un mediu de microblogging, nu neaparat Twitter, fiindca desi este exponentul acestui segment este de departe nu cel mai bine realizat instrument de microblogging. A se vedea in acest sens si lista dezvoltata de Pieter Jansegers.

Mai multe resurse despre mici reguli de comportament (scrise de oameni mult mai competenti decat subsemnata) in microblogging aici.