[credit: Pixabay/CC0/3dman_eu] |
Ținând cont că generația tânără (că este Y sau Z, chiar nu contează - ci doar faptul că a crescut cu tehnologia) învață altfel decât noi, oare, noi cei care suntem răspunzători de actualele strategii de învățare trebuie să ne adaptăm cursurile academice, fragmentându-le în unități mici de învățare, cu unul (cel mult două) rezultate ale învățării?
E o frământare care, în ultimii ani, îmi dă târcoale, strecurându-se așa, tiptil-tiptil, și în modul în care am ajuns să "construiesc" o fișă a disciplinei.
Despre micro-învățare, căci ea este mai nou vedeta metodelor de instruire on-line, se vorbește mai ales în cadrul companiilor care furnizează sesiuni de training angajaților. Astfel, potrivit Connie Malamed (designer eLearning) micro-învățarea este aceea "strategie menită să remedieze rapid golurile în cunoaștere/comportamente sau abilități". Vorbim practic despre o intervenție educațională, care are rolul de a sparge conținutul pe un subiect (concept sau idee) foarte îngust în fragmente mici de învățare (sesiuni scurte de 5-10 minute maxim), într-o varietate de formate multimedia și parcurgerea (exersarea) lui până când acesta este stăpânit în totalitate. Cu alte cuvinte micro-învățarea are un caracter personalizat pe nevoi de învățare specifice și focalizat pe un anumit context (o problemă sau o nevoie concretă).
După unii specialiști exemple de micro-învățare sunt cele furnizate de urmărirea unui clip pe TED sau parcurgerea unei lecții din KhanAcademy.
Mai multe despre avantaje și dezavantaje ale micro-învățării pe site-ul TheLearningCoach.
Cred că ceea ce oferim și noi la Universitatea de Vest prin cursurile de tip MOOC se încadrează unor sesiuni de micro-învățare.
Cred că ceea ce oferim și noi la Universitatea de Vest prin cursurile de tip MOOC se încadrează unor sesiuni de micro-învățare.
No comments:
Post a Comment