Sunt cuvintele unuia dintre cei mai buni scriitori ai literaturii romane. Am sa-l parafrazez pe Creanga si am sa spun ca, nu stiu altii cum sunt dar, eu cand ma supar uneori nu-mi trece chiar atat de repede. Spre exemplu, azi sunt treaza de la 4 dimineata pentru chestiunea care m-a necajit:
Am citit acum vreo 2-3 saptamani ca a aparut o carte de specialitate, sub coordonarea unui cadru universitar. Si -am gandit ca ar trebui sa o citesc, fiind prima aparitie de profil din Romania. Am comandat-o la editura. Ieri dimineata am gasit avizul in cutia postala asa ca am dat fuga la oficiu sa-mi scot cartea pentru care am platit 32 de lei (5 lei in plus fiindca nu am reusit sa o achizitionez din librarie).
Mergeam spre universitate dar nu am mai rabdat si in autobuz am rupt ambalajul si am inceput sa citesc despre autori si sa rasfoiesc cartea. Prima impresie buna. La a doua am avut nevoie de un pahar cu apa. Rece. Am gasit 29 de randuri incluse cuvant-cu-cuvant din materialul meu prezent pe net si inclus in paginile cartii. Nu m-ar fi deranjat daca:
1. Ar fi fost o trimitere bibliografica fie ca nota de subsol fie ca resursa bibliografica inclusa la sfarsitul cartii, deoarece a fost subiect al ultimului laborator tinut anul trecut cu studentii, in cadrul OraDeInfo. wikispaces.com (rezultatele obtinute le-am prezentat si in cadrul conferintei eLSE07).
2. Ar fi corectat greseala din text (pe care nu m-am invrednicit nici acum sa o fac): este vorba de sindicare si nu sindicalizare, asa cum apare.
Cam asta-i oful meu.
No comments:
Post a Comment