
Mi-a placut textul (desi e comercial). In vremurile 2.0 si, mai ales, in mediul academic 2.0 ar trebui sa simtim acest lucru. Insa, pentru mine lucrurile nu stau chiar asa ... pentru ca , pur si simplu, nu simt ca se indreapta in directia potrivita.
Studentii din anul I pe care-i am in custodie sunt , numai in semestrul I, in jur de 500. Stau si ma intreb, de ce s-a ajuns intr-o astfel de situatie? Sa fie oare faptul ca
NU toata lumea trebuie sa urmeze o facultate? I-am si intrebat pe studenti despre acest lucru. Sunt chiar curioasa ce o sa-mi raspunda. Spre ex. studentii de la jurnalism - de care uneori ma tem in sens simbolic - unii dintre ei sunt viitorii jurnalisti? - vor raspunde - sau cel putin vor incerca,
aici.
Sau pentru ca nu exista suficiente cadre didactice care sa onoreze actul didactic? Sa fie oare din cauza salariilor mici si discrepantelor mari intre munca depusa, calitatea actului didactic prestat

si pozitia din statul de functii? A! Si nici nu avem spor de 15% pe care ar trebui sa-l primim pentru multele ore petrecute in fata calculatorului.
"Nu stiu cum sunt" alti colegi (multumesc Ion Creanga pentru expresia de suflet) dar, personal, sunt epuizata de numarul mare de studenti si sunt exasperata de timpul pierdut pentru consolidarea fiecarei platforme (si am 6 sectii!). Si, pe langa prestatia didactica, avem si activitati administrative!!
Stie oare un guvernant (mai ales acei dinosauri din ministerul educatiei care nu traseaza recomandari eligibile cu realitatea academica imediata) cata vreme pierzi pentru gasirea de resurse potrivite fiecarei specializari? Stie oare ca nu mai am timp deloc sa ma ocup de scrierea vreunui articol, de propria dezvoltare personala, de incercarea de a scrie o propunere de proiect - doar se cere pentru promovarea pe post! (si, de altfel, te ajuta sa ai posibilitatea sa mergi la vreun eveniment extern la care taxele si deplasarea sunt mari si nu ti le permiti din salar?)
Ca sa nu mai vorbesc ca AM FAMILIE?