Mi-a placut textul (desi e comercial). In vremurile 2.0 si, mai ales, in mediul academic 2.0 ar trebui sa simtim acest lucru. Insa, pentru mine lucrurile nu stau chiar asa ... pentru ca , pur si simplu, nu simt ca se indreapta in directia potrivita.Studentii din anul I pe care-i am in custodie sunt , numai in semestrul I, in jur de 500. Stau si ma intreb, de ce s-a ajuns intr-o astfel de situatie? Sa fie oare faptul ca NU toata lumea trebuie sa urmeze o facultate? I-am si intrebat pe studenti despre acest lucru. Sunt chiar curioasa ce o sa-mi raspunda. Spre ex. studentii de la jurnalism - de care uneori ma tem in sens simbolic - unii dintre ei sunt viitorii jurnalisti? - vor raspunde - sau cel putin vor incerca, aici.
Sau pentru ca nu exista suficiente cadre didactice care sa onoreze actul didactic? Sa fie oare din cauza salariilor mici si discrepantelor mari intre munca depusa, calitatea actului didactic prestat
si pozitia din statul de functii? A! Si nici nu avem spor de 15% pe care ar trebui sa-l primim pentru multele ore petrecute in fata calculatorului."Nu stiu cum sunt" alti colegi (multumesc Ion Creanga pentru expresia de suflet) dar, personal, sunt epuizata de numarul mare de studenti si sunt exasperata de timpul pierdut pentru consolidarea fiecarei platforme (si am 6 sectii!). Si, pe langa prestatia didactica, avem si activitati administrative!!
Stie oare un guvernant (mai ales acei dinosauri din ministerul educatiei care nu traseaza recomandari eligibile cu realitatea academica imediata) cata vreme pierzi pentru gasirea de resurse potrivite fiecarei specializari? Stie oare ca nu mai am timp deloc sa ma ocup de scrierea vreunui articol, de propria dezvoltare personala, de incercarea de a scrie o propunere de proiect - doar se cere pentru promovarea pe post! (si, de altfel, te ajuta sa ai posibilitatea sa mergi la vreun eveniment extern la care taxele si deplasarea sunt mari si nu ti le permiti din salar?)
Ca sa nu mai vorbesc ca AM FAMILIE?
Pot sa-ti raspund: NIMENI DIN MINISTER NU ESTE PREOCUPAT SA AFLE REALITATEA DIN INVATAMANT(nr de ore alocate activitatii didactice, activitatii administrative, problemelor administrative)
ReplyDeletePrioritatea lor:degrevarea de sarcini catre inspectorate , cadre didactice etc si NOI INOVATII...
1. NU TE ENERVA PENTRU NIMICURI!
2. IN VIATA SUNT NUMAI NIMICURI!
Un semestru cat mai usor si nervi de otel in continuare!
Teodora
Teo, mersi de sprijin moral. Ma doare insa sufletul ca educatia, mai ales la nivel de invatamant superior, este ratusca cea urata, Cenusareasa sau fetita cu chibrituri?
ReplyDeleteDraga Gabi, cred ca problemele tale rezoneaza si cu mine si cu Mona. Numarul coversitor de studenti, vesnica problema a salilor de clasa (de exemplu, ieri am fost data afara din sala pe care o am in orar pentru ca altcuiva i se suprapune seminarul cu al meu, in acea sala), a profilelor diferite (semestrul acesta sunt norocoasa ca am doar patru diferite), a pregatirii necesare (ore si ore pentru un text, in cazul meu, cu discutia aferenta), a apatiei si intrasingentei studentilor care parca asteapta marea si sarea (adica sa afle tot si sa nu depuna efort)... Unde mai pui, cum ai spus, viata personala, pregatirea academica?
ReplyDeleteNimeni nu isi da seama cat de mult lucreaza un profesor in afara celor 2 ore (acum 1h 30) pe care le petrece in fata unei singure grupe de studenti. Marea majoritate crede ca stai cu mainile in san sau sti intr-o permanenta vacanta. Eu una am mereu o ora de gandit, de xeroxat, de cercetat - pentru ca trebuie sa stiu un subiect bine intainte sa il abordez. Si stiu foarte bine ca la fel este si in cazul tau.
Eu sunt de o parere diferita fata de comentariul anterior: noi nu ne enervam pentru nimicuri, pentru ca nu sunt nimicuri. De bine de rau, ele reprezinta schela pe care se cladeste viata nostra de zi cu zi. E greu sa nu te afecteze.
Pe de alta parte, sunt convinsa ca acesta stare este simptomatica pentru intreaga noastra societate. In alte cuvinte, nu cred ca altundeva este mai usor.
Nu am solutii. Te inteleg. Atata tot.
Andreea